Bobul uscat de fasole este sămânța plantei ajunse la maturitate. Bogată în amidon, proteine și fibre, fasolea este o sursă excelentă de fier, potasiu, seleniu și vitamina B.
Fasolea uscată rezistă pe termen nedefinit dacă este păstrată în loc răcoros și uscat. Pierde însă din aromă pe măsură ce îmbătrânește, valorile sale nutrive scad, iar timpul necesar preparării crește. Spunem preparare, însă ne referim la fiert. Fasolea se fierbe în aproape toate cazurile. Înainte de a fi pusa la fiert, se lasă la înmuiat câteva ore sau peste noapte. Deși procesul nu este absolut necesar, în felul acesta boabele se pătrund uniform, iar timpul de fierbere este mai scurt.
Consumul de fasole este asociat cu un raport bun de nutrienți, tensiune sistolică scăzută, greutate corporală mai redusă și talie mai suplă! Proteinele din fasole sunt însoțite de aminoacizi, ceea ce le face o sursă completă. Istoric, fasolea a reprezentat un aliment esențial în perioadele în care accesul la carne a fost limitat.