Avem aici o rețetă în doi pași, totuși rapidă. Poate fi preparată similar și cu mere, și cu dovleac, și cu gutui, și cu pere. De fructe ne ocupăm în prima parte. De aluat în a doua parte.
Întâi și-ntâi: cureți fructele, le tai (dacă vorbim despre dovleac, îl razi), le presari cu zahăr tos și le lași să stea până lasă minim un deget de zeamă delicioasă.
Amesteci făina cernută cu zahăr pudră. Acum provocarea este să completezi cu un ou la 100 g de făină, în funcție de cantitate, cu mixerul, fără să te stropești cu făină din cap până în picioare. Aici e un secret: la fiecare două ouă adăugate oprești mixerul și iei cu o spatulă sau cu o lingură compoziția de pe margini înapoi în acțiune. Când ai un tot, începi să adaugi lapte. Tot cu ajutorul mixerului. Deja compoziția se pufoseste cumva.
Fructele au lăsat zeamă. Topești în tigaie puțin unt. Torni peste, la foc mic, zeama de fruct cu zahăr. Amesteci. Oprești focul. Lași să coboare spre temperatura conținutului. Le amesteci.
Cuptorul e pre-încălzit.
Magia se întâmplă și combini tot ce ai. Fie pui în forme întâi fructe, apoi aluatul, fie invers, fie le amesteci în bol și împarți apoi în forme, ideea este să nu depășești jumătate din înălțimea cât pot crește fără să curgă pe-afară.
Lași la cuptor 25-30 de minute. Poți încerca șmecheria cu scobitoarea de lemn: trebuie să iasă uscată, nu lipicioasă. Te poți lua după miros. Sau după elasticitatea bunătății.
Scoți brioșele din cuptor, le acoperi cu un ștergar și le lași să se dezfierbințească. Ai face bine să poți, riști să-ți cadă greu mâncate prea calde.
E bine să mănânci bun, făcut de tine.
Furnicuța Știe. Face. Coace.